Ferrata - pentru avansați; partea 2.

Cum să începeți?

Dificultatea traseelor de via ferrata este marcată cu litere de la A (ușor) la F (extrem de dificil). Înainte de a pleca în munți pentru o provocare cu adevărat dificilă, este recomandat să exersați cățărarea pe porțiuni mai scurte și mai tehnice într-una dintre zonele de interior. Cel mai bine este să faceți acest lucru alături de un prieten mai experimentat sau un instructor, care vă va învăța tot ce trebuie să știți, va avea grijă de siguranța voastră și, dacă este necesar, vă poate împrumuta echipamentul suplimentar necesar.

Înainte să porniți ...

Planificarea unei drumeții ar trebui să țină cont de toți factorii care ne pot influența – mărimea grupului, condiția fizică a tuturor membrilor, durata traseului, dificultatea cățărării, condițiile meteo și traseul de coborâre. Este important să cunoașteți rutele alternative de retragere și să studiați în prealabil dificultatea fiecărei secțiuni a ascensiunii. De asemenea, este util să aveți cu voi o hartă tipărită a traseului (topo).

Nu uitați niciodată că viteza grupului este dictată de cel mai lent membru și că atingerea vârfului este doar jumătate din reușită. Multe accidente grave sunt cauzate de oboseală sau epuizare în timpul coborârii, pe poteci care nu mai sunt considerate teren de cățărare.

Nu uitați să verificați înainte de plecare starea actuală a traseelor de via ferrata și a căilor de acces. Anul acesta, de exemplu, o ancoră smulsă din stâncă la Bechyně i-a luat prin surprindere pe mulți cățărători și a făcut imposibilă parcurgerea traseului ferrata.

Tehnica de cățărare

Cățărarea propriu-zisă pe un traseu asigurat nu diferă semnificativ de via ferrata mai ușoară. Totuși, terenul devine mai vertical, numărul prizelor și treptelor naturale scade, iar pe traseu întâlnim frecvent scări metalice, punți suspendate din cabluri sau tije metalice fixate în stâncă. De asemenea, sunt comune porțiunile lungi și solicitante din punct de vedere fizic.

Aici sunt câteva reguli și sfaturi care vor îmbunătăți siguranța și vor ușura progresul pe traseu.

• Folosiți doar echipament de via ferrata certificat și complet, purtați încălțăminte de calitate și mănuși adecvate.
  
  
• Nu purtați pe ham nimic ce nu este absolut necesar. Sticla cu apă și echipamentul de rezervă trebuie să fie mereu în rucsac, iar aparatul foto și telefonul într-un rucsac cu fermoar atașat pe coardă . Minimizați riscul de a scăpa obiecte care ar putea răni cățărătorii de dedesubt.
  
  
• Respectați întotdeauna distanța de siguranță între cățărători. Trebuie să existe un spațiu suficient de mare astfel încât, în cazul unei căderi și activării amortizorului de șoc, cățăratoul să nu pună în pericol persoana din spatele său.
• Fiți atenți la pietrele sau crengile desprinse, evitați să le dislocați și să le lăsați să cadă pe stâncă în jos.
  
  
• Prindeți carabinierele la timp. De îndată ce următoarea ancoră este la îndemână, mutați carabinierele setului pe următoarea secțiune a cablului. Pe porțiunile verticale, este util să țineți setul "aruncat" peste cot, astfel încât carabinierele să fie mereu la îndemână, facilitând mutarea lor.
  
  
• Faceți pauze în locuri potrivite. Învățați să folosiți buclele pentru odihnă pentru a vă suspenda în siguranță. Atunci când stați sprijinit în carabină, lăsați cablul din mâini pentru a economisi forța din brațe.
  
  
• Cățărați-vă economic energetic și cu grijă. Evitați mișcările bruște și folosiți terenul în avantajul vostru. Țineți șoldurile cât mai aproape de stâncă și, ori de câte ori este posibil, mențineți brațele întinse. Încercați să vă sprijiniți mai mult pe picioare decât să atârnați în brațe. Mâinile ar trebui să vă ajute să vă echilibrați și să vă mențineți pe stâncă, nu să tragă greutatea corpului în sus.
  
  

• Nu vă grăbiți. Pe traseele de via ferrata populare, se formează adesea "blocaje", unde un cățărător mai puțin experimentat încetinește grupul din spatele său. Fiți răbdători, nu vă înghesuiți și evitați depășirile riscante, deoarece acestea cresc inutil stresul și pot duce la greșeli.

  Dacă este posibil, discutați cu cățărătorul din fața voastră și vedeți dacă vă poate lăsa să treceți într-un loc sigur. Nu încercați niciodată să depășiți pe secțiuni care nu sunt asigurate!

• Deplasați-vă întotdeauna ca un grup unitar și nu lăsați niciodată cel mai slab membru în urmă. Fiți atenți la ceilalți cățărători și nu fiți indiferenți față de ei.

  Oferiți ajutor atunci când este nevoie și semnalați comportamentele periculoase pe care le observați, chiar dacă acest lucru ar putea fi primit cu reticență. Siguranța este prioritară pentru toți!

Asigurare suplimentară, ajutor și salvare

Este util să învățați tehnica asigurării suplimentare folosind o coardă și nodul HMS . Aceasta permite sprijinirea membrilor mai slabi pe secțiunile dificile, oferindu-le siguranță și confort, precum și protecție împotriva căderii cauzate de epuizare.

O coardă cu o lungime de 10-20 m și un diametru de cel puțin 8 mm este suficientă. Nodul HMS are un mare avantaj, deoarece permite eliberarea sau tensionarea corzii în mod controlat, fără a necesita echipament suplimentar.

Cu ajutorul corzii, carabinierelor, unui scripete și unui blocator, cățărătorul mai experimentat poate sprijini un coechipier în depășirea unei secțiuni dificile, reducându-i greutatea prin utilizarea propriei contragreutăți.

În caz de urgență (epuizare, accidentare), acesta îl poate ridica complet spre el, însă această manevră este foarte solicitantă fizic și necesită abilități avansate de utilizare a echipamentului de alpinism.

📌 Aceste tehnici ar trebui învățate sub îndrumarea unui instructor, prin exerciții practice.

Pentru via ferrata mai dificile, se recomandă să aveți cel puțin un amortizor de cădere de rezervă pentru grup. În cazul unei căderi și al activării amortizorului, continuarea escaladei cu acesta poate fi riscantă. De aceea, este indicat să îl înlocuiți sau să asigurați suplimentar persoana respectivă cu o coardă.

Ca alternativă la nodul semicabestan, se poate folosi un dispozitiv de asigurare tip „găleată” (tubular) sau setul de asigurare Via Ferrata Belay Kit, care este conceput special pentru acest scop.

Echipament recomandat

Pe lângă setul de bază pentru via ferrata (ham, amortizor de cădere, cască, mănuși), este recomandat să aveți următorul echipament pentru traseele mai dificile:

• o carabină  auxiliară cu sistem de siguranță împotriva deschiderii accidentale
• încălțăminte de calitate cu talpă adecvată sau, eventual, espadrile de escaladă;
• o coardă de asigurare suplimentară de cel puțin 10 m lungime;
• carabiniere cu închidere cu șurub, cel puțin 3 bucăți;
• 2x coardă prusíky 1,5 m;
• 2x bucle cusute pentru ancorare 1 m; 
• trusă de salvare – nod Prusik, cuțit, scripete, blocator;;
• un amortizor de cădere de rezervă în rucsac (cel puțin unul pentru grup);
• trusă de prim ajutor, folie termoizolantă, glucoză (zahăr din struguri), magneziu;
• lanterne frontale, telefon încărcat, suficientă apă, geacă de rezervă.

Unde să mergeți?

În România există doar câteva trasee de via ferrata dificile, însă în Alpi numărul lor este considerabil mai mare. Mai jos găsiți o selecție a unora dintre ele din Europa:

Via Ferrata “Piatra Șoimilor” – comuna Corbu, jud. Harghita (3 trasee: B/C, D, E)| Traseu principal: E | ↔ 150m | ↑ 100m |  45min vf (3h30 total)

Via Ferrata “White Wolf” – Peștera Muierilor, Cheile Galbenului, Baia de Fier, jud. Gorj (21 trasee: A; B; C; D; E)  Traseu principal: D | ↔ 400m | ↑ 100m |  1h vf (1h30 total)

Bechyně (E) – O ferrată neobișnuită deasupra râului Lužnice, care traversează peretele și include pasaje surplombate. Este necesară întoarcerea pe același traseu.

Pastýřská stěna Děčín - Frona (E) – O ferrată aeriană de 150 m cu o secțiune lungă și dificilă, atât fizic, cât și psihic.

Dachstein - Super ferrata (D/E) – Aproape 2 km de traseu pe peretele sudic al masivului Dachstein, oferind toate tipurile de escaladă. O provocare pentru anduranță, cu priveliști spectaculoase.

Martin’s Wand - Kaiser Max Klettersteig (E) – O ferrată variată și frumoasă deasupra râului Inn.

Postalm - Postalmklamm Klettersteig (C/D, variantă F) – O ferrată impresionantă prin pereții înalți ai unui canion deasupra râului Rußbach, cu poduri suspendate, sărituri și pasaje pe lângă o cascadă. Varianta finală F, surplombată, pune la încercare și cei mai experimentați alpiniști.

Gosau - Donnerkogel (C/D) – Un traseu mai ușor din punct de vedere tehnic, dar destul de lung, având ca punct de atracție faimosul „Scară spre cer”, o provocare psihologică majoră pentru unii cățărători.

Hallstatt - Seewand (D/E) – Una dintre cele mai dificile ferrate din Austria, atât ca lungime, cât și ca diferență de nivel. Traseul, care urcă deasupra lacului Hallstatt, impresionează prin dificultatea sa constantă.

Piz Boe - Via Cesare Piazzetta (D) – Un traseu spectaculos către un vârf de 3.000 m în Dolomiți, oferind o experiență autentică de escaladă montană, cu priveliști incredibile și mult spațiu liber sub picioare.

Tofana - Via Giovanni Lipella (C/D) – O ferrată lungă și solicitantă, una dintre marile clasice ale Dolomiților, apreciată pentru peisajele sale impresionante.

Recomandări în încheiere?

Nu vă supraestimați capacitățile și planificați turele cu grijă. Nu alegeți traseele doar în funcție de dificultate, ci și după caracterul lor general. De multe ori, veți savura mai mult un traseu mai ușor, unde aveți timp și energie să admirați peisajele montane, decât un pasaj surplombat din categoria F, care vă va solicita extrem de mult. Întotdeauna luați în calcul rezervele necesare pentru un retur în siguranță

Link-uri utile

• Testarea produselor >

• Sfaturi >

• Newsletter> 

• E-SHOP >

Autor: Tereza Pavlíková

Resurse: arhiva autorului